de Monica Bumbeș
Vi se întâmplă uneori să faceți ceva și în paralel, sau la scurt timp, câte un cuvânt sau o imagine din acel ceva să răsară brusc, exact la fel, scânteind în cu totul altă parte? Ca și cum o mână nevăzută ne vântură special acea idee din spații neașteptate, așa ca o coincidență surprinzătoare, sau ca o confirmare, sau ca o urmă pe care nu am lăsat-o încă, sau ca un teaser de deja vu?
Cărțile sunt surse de inspirație, creează punți, traversează spații, urmează trasee nebănuite. Așa s-a întâmplat cu acest fragment din “A widening field – journeys in body and imagination” de Miranda Tufnell și Chris Crickmay: a fost propus inițial de Mădălina Dan, în timpul repetițiilor la refacerea spectacolului Iluzionistele, al cărui concept și coregrafie le semnează; Smaranda Găbudeanu, performer, l-a interceptat și interpretat și în cheia locuirii care o preocupa de ceva vreme; l-a translatat apoi în proiectul înLOCUIT/inHABITED al cărui concept și coregrafie le semnează; unde s-a reîntâlnit cu Mădălina, în postura de performer…
“Finding where you are
I move to feel and inhabit my immediate world and it always surprises me how little I have noticed of what is around me and touching me; I move in order to listen to and notice all that lives and moves within me and to which I become blind in the noise of my everyday life; I move to find what is alive for me, flowing beneath my everyday awareness; I move to re-member who I am; I move to find what I have lost or forgotten, to feel and to recover a sense of rhythm and time that is connected to my own feeling, sensing body; I move to find another kind of language for which I have no words; I move to find the ‘music’ by which I am moved.”