CONCURS înLOCUIT/inHABITED
Anunțăm câștigătorii!
Cum privești o piesă de dans ori un performance? Cum asculți o piesă muzicală sau o compoziție sonoră? Cum te uiți la un film de dans contemporan?
Dar cum reacționează corpul tău prin dans la o temă muzicală? Ce sunete împlinesc o piesă de dans? Cum le leagă imaginea? Filmul? În ce se transformă?
Lucrând cu toate laolaltă ajungi să fii ca un păpușar – mânuitor de medii diferite pe care le strunești într-un film unitar. Primești răspunsuri și apar noi întrebări.
Ca spectator ajungi mai aproape de inima acestui proces privind toate aceste variațiuni.
Am lansat o temă – a (în)locuirii – un film de dans mut și o compoziție muzicală și am primit 78 de răspunsuri incredibile prin care muzica lui Vlaicu Golcea și Kinga Ötvös a fost locuită de dans și dansul cu Mădălina Dan creat de Smaranda Găbudeanu și Răzvan Bumbeș a fost locuit de muzică.
Denis Bolborea, Tania Cucoreanu, Daniel Dragoescu și Kinga Ötvös sunt membrii juriului, parte din echipa artistică a proiectului. Parcurgând un traseu similar în proiect, au rezonat cu experiența participanților la concurs, fiind totodată extrem de impresionați de varietatea și calitatea lucrărilor:
„Ceea ce părea doar o nouă propunere artistică s-a transformat aproape într-un mic festival de dans, muzică și film. Aproape 80 de lucrări de înaltă calitate s-au atașat proiectului, artiști consacrați, tineri emergenți, studenți și amatori pasionați s-au dedicat extrem de creativ și împreună au reușit să redimensioneze conceptul și întreaga formă a proiectului.” – Tania Cucoreanu
„Dincolo de faptul că majoritatea creațiilor au adus plusvaloare lucrărilor date în feluri nebănuite, a fost foarte interesant să observ cum constanta fiecărei categorii generează noi posibilități de decodificare, cum este sculptată și locuită într-un fel personal și autentic. „ – Denis Bolborea
A fost o sansă de a lua contact cu un număr mare de creații video și muzicale și, mai specific, cu atâtea interpretări și viziuni “provocate” de un film de dans și o compoziție muzicală care îmi erau familiare și care mă stârniseră și pe mine. Simt că o astfel de experiență mi-a îmbogățit și mie registrul de intepretare, spiritul critic și mi-a trezit noi idei în propriile creații de muzică și film. M-a bucurat, de asemenea, să fac parte dintr-un colectiv de artiști și oameni faini și să pot urmări cum intră în dialog o varietate de dinamici și criterii în aprecierea creațiilor candidate și unde ne întâlnim, “on common ground”, cu puncte de reper similare.” – Daniel Dragoescu
Astfel, procesul de selecție s-a dovedit destul de dificil. Criteriile de jurizare au fost cele care i-au ajutat la departajarea celor 2 câștigători, deși multe lucrări au fost “extrem de creative, captivante, surprinzătoare, ieșite din comun”, cum spune Kinga Ötvös:
- calitatea artistică a proiectelor propuse;
- capacitatea creației de a propune o viziune inedită asupra temei abordate, de a deschide noi perspective;
- capacitatea creației trimise de a intra în dialog cu creația propusă de noi, astfel încât, în final, la ambele categorii să rezulte o creație coerentă – film de dans cu coloană sonoră;
Câștigătorii Concursului înLOCUIT/inHABITED, care vor primi câte un premiu în valoare de 1400 de lei, sunt:
Eugen Curelici cu filmul “Zi(D)” – la categoria Muzica locuită de dans
Autorul: Ideea de bază care m-a inspirat și pe care am incercat să pun accent a fost contrastul dintre monocromia cadrului, care aparent simbolizează un spațiu sterp, inert și lipsit de substanță, dar care în esență, de fapt are ancrasat în materia energetică memoria unor sentimente și stări sufletești ce au rămas întipărite în mijlocul acestor pereți dureros de gri și reci.
Juriul: Este un one-shot, foarte proaspăt, cu un vizual curat, cromatic foarte inspirat si captivant. Mișcarea camerei curge fluid, bine coordonată, sincronizată cu mișcarea performer-ului, care sparge cursivitatea dinamicii prin elemente variate din umbrela popping-ului. Este un film foarte simplu și foarte amplu în același timp, care știe ce vrea, a cărui simplitate și aparente limitări îi devin ușor punctele forte. Te ține angajat în poveste și efectiv corporalizează muzica. E ca o rugăciune de dans care crește de la o atingere de perete până la înLOCUIREA muzicii și a spațiului (până acum) neatins de dans. Performer-ul redă senzația unei conexiuni cu memoria locului, pe care o traduce în corp, printr-un limbaj de mișcare plasat la intersecția dintre dans urban și dans contemporan. Prin paleta de culori a vestimentației atent aleasă, performerul apare ca o reflexie a spațiului pe care il populează. Construcția cinematografică și coregrafică arată profesionalism, totul este asortat și realmente integrează muzica 100 %.
Andrei Petrache cu compoziția muzicală “Casa din pădurea adormită” – la categoria Dansul locuit de muzică
Autorul: Am lucrat pe două căi, aflate într-o oarecare recurență: plecând de la coregrafia dată, mi-am creat o poveste, foarte probabil abstractă dar care în capul meu are sens, menită să-mi susțină traseul muzical și invers, am imaginat o lume sonoră care să sprijine firul narativ preexistent al coregrafiei. Pentru mine, protagonista se află într-un soi de pendulare între incertitudine și calm, între stăpânire de sine și extrovertire energetică, între static și dinamic. Cumva, momentele de aparentă liniște și lipsă de gest le consider ca fiind cele mai tensionate, în timp ce fragmentele de dans și mișcare corporală îmi par a fi momentele în care lucrurile curg firesc și energia este eliberată. Am considerat unicul personaj uman ca aflându-se într-o conexiune cu „personajul” casei și al împrejurimilor ei. Atingerea unor elemente ca lemnul (fie el copac viu sau bucăți tăiate), ziduri, șezutul pe bancă, privirea pe fereastră le-am considerat a fi niște declanșatoare ale unei stări de comunicare între două entități energetice.
Juriul: Piesa lui Andrei a reușit cel mai bine să curgă împreună cu imaginea într-o simbioză narativă, obținând un echilibru între imagine și muzică greu de atins. Contrapunctarea elementelor dinamice din mișcare și vizual cu pauze sau relaxare sonică au dus la obținerea unui contrast viu ce joacă anticiparea privitorului/ascultătorului. Ambianța creată în mod progresiv și loial, sunetele alese (inclusiv inserțiile de respirație ce se integrau atmosferei și trăirii narative), atenția la detalii, au fost cel mai aproape de crearea unui soundtrack pentru filmul propus de noi.
Creează o experiență imersivă, prin augmentarea elementelor organice, și jonglează cu așteptările ascultătorului, prin pendularea între tensiune și calm, păstrând pe parcursul lucrării un raport invers proporțional între mișcare și încărcătura universului sonor.
Recompune foarte interesant și realist un posibil field recording amplificat, supradimensionat, într-o construcție orchestrală complexă, foarte migăloasă, de sunete naturale, noise și instrumente clasice. Lucrarea muzicală absoarbe și pune în valoare fiecare frame al filmului, induce suspans, tensiune și anxietate cinematografică fără să devină ilustrativă sau de background.
Calitatea deosebită a lucrărilor a determinat juriul să selecteze încă 2 finaliști la fiecare categorie:
Finaliști – Muzica locuită de dans
Alice Mureșan cu filmul “Exit”
Autorul: De aproape jumătate de an exersez distanțarea socială. Ne-a fost întâi impusă, apoi a devenit o obișnuință dar nu este o stare firească. Suntem tot mai departe dar conectați încă în diverse feluri. Legăturile noastre rămân puternice indiferent de spațiu sau situație. Oricât ne-am lupta să păstrăm distanța ceva ne va trage mereu înapoi.
Pentru mine relațiile umane au fost întotdeauna complicate. Am nevoie de ceilalți dar în aceași măsură și de spațiul personal. Oricât ași vrea să fug am nevoie să mă întorc undeva și acolo să fie cineva. Să vorbim deschis și curat, să descoperim ce avem în comun. Mă cufund în confortul ăsta până la dependență. Începe să îmi fie rău și nu știu de ce. Legăturile rămân puternice chiar dacă mă chinuie.
Accentele melodiei de înLocuit ne-au inspirat să punem în mișcare dependența de ceilalți. Ne-au amintit de anxietatea pe care o resimțim atunci când vrem să ieșim din toxicitate și ne căutăm curajul. Punctul culminant al piesei ne duce cu gândul la strigătul de trezire. E îndeajuns de puternic? Ne vom lăsa convinși? Vom vedea ieșirea?
Juriul: Propune imagini puternice dublate de mesaj conectat la un context social actual iar dansul devine un mod de a-l provoca pe privitor să se relocalizeze în propria-i raportare la cotidian. Este rezultatul unui performance intervenție în spațiu public care integrează delicat mișcările performerilor colaterali, trecătorii, oamenii prezenți ai acelui moment improvizând inconștient, pentru ca mai apoi performerii să tranziteze către rolurile cotidiene. Atmosfera redată servește suportului muzical, iar geometria spațiului este bine exploatată prin cadrele alese, și prin profunzimea planurilor în care se plasează performerii. Cadrele statice, sincronizate cu fragmentele muzicale tensionate, creează senzația unei dilatări temporale. Elementul de recuzită roz, viu colorat, în contrapunct cu paleta de culori a vestimentației și a spațiului, desenează un cadru suprarealist, vorbind despre paradoxul distanțierii: dependență și echilibru.
Octavian M Gorgan cu filmul “inHABITED MIND”
Autorul: Am încercat prin acest clip inHABITED să-mi relaxez mintea, emoțiile și să fiu mai echilbrat, să spun o poveste. O mică parte din povestea mea. O mică parte din povestea fiecăruia. Când am ascultat piesa lui Vlaicu Golcea si Kinga Ötvös, am știut. Trebuie să fac asta. Nu am studiat dansul sub nici o formă profesională și nici la o școală. Arta videografică am descoperit-o de unul singur. Focul l-am descoperit în Cipru acum 7 ani. inHABITED mind, nu exprimă nimic mai mult decât de ceea ce se vede și aude.
Juriul: Este de un elan vizual și creativ învigorant, un film cu tensiune bine executată care pare să respire o duioșie violentă ce-ți alertează simțurile și dorința de expresie. Este elaborat, cu o prezență puternică, un joc cu ritmuri și tensiuni care folosește tot ce are la îndemână ca tehnica de filmare, imagini, ritm.
Perfomer-ul traversează o serie de cadre temporale în care experimentează solitudinea. Delimitează sugestiv spațiul lăuntric de cel exterior, în ambele subliniind repetiția în feluri diferite. Oferă acces către planul mental/sufletesc, conturat printr-un spațiu închis, tenebros, animat local de prezența focului. Redă repetitiv agonia, printr-un laitmotiv de mișcare mimetică, ce intărește senzația de claustrofobie, dezvăluind condiționarea ființei în planul exterior. Personajul parcurge un traseu sinuos în căutarea echilibrului, ilustrând curgerea timpului într-o manieră repetitivă, prin imbinarea elementelor de stop motion, și reverse.
Finaliști – Dansul locuit de muzică
Irinel Anghel cu piesa “Borderline”
Autorul: Am dorit să contribui și eu cu viziunea mea, pornind de la tema Inhabited. În această primăvară, mărturiesc că am experimentat stări de anxietate, atacuri de panică provocate de un fel de „spam thinking”. De aceea, văzând filmul, am decis sa îi locuiesc mintea Mădalinei cu voci, emoții, mesaje ce mi-au fost inspirate de mișcarile sau acțiunile ei. În această combinație, eu o locuiesc pe Mădalina, îi intru în minte. De aceea am folost vocea mea în țesăturile muzicale pe care le-am imaginat. Am invadat-o printr-o prezență foarte concretă. Rezultatul nu este unul explicit. El poate provoca multe întrebări în mintea celui care vizionează/ascultă. Între halucinație și delir se naște un act cu tentă suprarealistă ce are pe alocuri și umor (negru?) mai ales în secvența în care se anunță o tornadă în care se recomandă să nu stai să aștepți, ci să iei masuri, iar personajul filmului se așează relaxată pe bancă, picior peste picior. În singurătate, vocile din capul tau încep să se audă tare, uneori agresiv, ferestrele îți cântă, zidurile îți vorbesc invers. Ce e dincolo? Nu vom afla, pentru că finalul este ca o trezire brusca dintr-un vis rămas astfel neterminat.
Juriul: O excelentă lucrare artistică, cea mai creativă și curajoasă, foarte cinematografică și cu o încărcătură emoțională extraordinară. Implicarea artistei ne-a surprins și bucurat, pentru că a validat conceptul inHABITED și l-a supradimensionat. Ea face audibilă lumea interioară a Mădălinei, prin propria voce, nuanțată prin diferite texturi, folosind juxtapunerea unor efecte realizate atât organic cât și digital. Parcurge un traseu sonor ce pare să aparțină unui tărâm oniric, culminând printr-un semnal sacadat, și apoi bruiat.
Răzvan Krivach cu piesa “SuntcelcenuSunt”
Autorul: Această lucrare s-a desfășurat în spațiul meu interior după cum mi-a fost propusă. Cu o “viață” proprie și o determinare de mișcare evidentă. Punch-line-ul conceptual (“până când te trezești într-o zi locuit de altcineva”) a dat sens de mișcare și plutire întregului proces. În sens invers. (Chiar și această descriere a început cu sfârșitul)
Valorile au fost stabilite, timpul și spațiul gol bine delimitate.
Mi-a amintit de un moment apetisant din timpul unei chermeze în care am cântat după cum dansa șeful de trib.
Mi-am stabilit mijloacele de călătorie în funcție de transmisia senzorială petrecută în corpul meu la vizionarea filmului:
- Tempo și tonalitate (129.93 bpm și do# minor) fiind apropiate de ceea ce unii ar numi o frecvență a împământării și a clarității (c# în engleză = See Sharp)
- Timbralități și rezonanțe preponderent acustice dar tratate cu mijloace digitale pentru o subliniere macroscopică a ADN-ului electronic.
- Improvizație de conectare și apoi intervenție chirurgicală estetică pe subiectul proaspăt creat din descinderea liberă în apele subconștientului.
- Intenție de Inspirație colaterală: aritmia, poliritmia, Steve Reich, muzica psihedelică, tanti Yin și nenea Yang.
Apoi m-am lăsat expirat de Inspirația ce mi-ați ieșit-o în cale:
“Sunt precum apa.
Am luat forma contextului și a conceptului.
Nu sunt conceptul.
Sunt precum casa părăsită. Spațiu de joacă și inspirație conceptuală subliminală.
Nu sunt spațiul.
Sunt precum dansul.
Trup desfășurat spre umplere a unui spațiu liminal.
Nu sunt trupul.
Sunt precum liniștea.
Uneori tonală, alteori atonală, dar mereu întrupată într-o stare autosuficientă.
Nu sunt tonul.
Astfel am de(venit). Acceptând că nu sunt!
Suntem! Împreună Deveniți. Suntem atât de Locatari cât ne lăsăm și Locuiți.”
Mulțumesc pentru Timp și Context creat spre regăsire în această formă de expresie, colaborare, simbioză și evidentă Ființare.
Juriul: Este un colaj foarte frumos cu elemente familiare, confortabile, cu înșiruiri de sunete ca niște mărgeluțe în spirală, o călătorie prin universul performance-ului. Deschide un univers sonor pe care il inundă treptat cu arpegii de timbralități diferite, care pot fi descrise sinestezic. Printre ele se strecoară și scurte formule ritmice, sunete din natură pe care le folosește ca instrumente. Imaginea sonoră foarte amplă și atmosferic captivantă induce o stare și o senzație foarte plăcută, se lipește foarte bine de video, dar poate funcționa și individual, se poate asculta pe repeat.
*
Vă mulțumim tuturor celor care v-ați implicat în acest proiect, este extraordinar să știm cât de mare și valoroasă este scena artistică din România și că proiectul nostru a relevat-o în așa o mare măsură!
Peste 75 de lucrări înscrise în concurs
La încheierea perioadei de înscriere în concurs avem 78 de lucrări înscrise, 55 la categoria Dansul locuit de muzică și 23 la categoria Muzica locuită de dans. Ne bucură mult faptul că propunerile noastre au inspirat atât de multe creații minunate! Știm că nu a fost ușor și mulțumim tuturor participanților pentru că au răspuns invitației noastre și pentru că au făcut eforturi nu doar creative, dar și tehnice pentru a participa.
Vă invităm pe canalul youtube Inhabited să vizionați lucrările înscrise pe cele 2 categorii – Muzica locuită de dans și Dansul locuit de muzică – în Concursul înLOCUIT/inHABITED. Le-am încărcat și continuăm să le adăugăm pe cele pentru care primim acordul autorilor de a le face publice:
Am extins termenul de înscriere până pe 12 august
Dacă dansezi sau compui muzică, ori faci sound art și ești în căutarea inspirației pentru următoarea ta piesă, noi îți propunem tema (în)locuirii ca punct de pornire.
Vrem să vedem cum, plecând de la aceeași miză – înLOCUIT/inHABITED – provocăm răspunsuri diferite care iau forma artistică fie a unui film de dans, fie a unei coloane sonore. Ne interesează acest joc încrucișat al percepțiilor, a felului în care imaginea inspiră o creație muzicală și invers, cum muzica generează mișcare și imagine.
Pentru că luăm în serios provocarea și dorim foarte mult să-i răspundeți, lansăm un concurs cu două categorii:
- Muzica locuită de dans: vă propunem o piesă muzicală creată de Vlaicu Golcea și Kinga Ötvös pentru care să realizați un film de dans
- Dansul locuit de muzică: vă propunem un film de dans cu Mădălina Dan, creat de Smaranda Găbudeanu și Răzvan Bumbeș, pentru care să realizați coloana sonoră
Puteți înscrie câte o lucrare la una sau ambele categorii. Vom premia cu 1400 de lei cea mai bună creație din fiecare categorie. Am extins termenul de înscriere a lucrărilor cu 4 zile, de la 8 la 12 august ora 23.59. Aici puteți descărca regulamentul de participare.
Chiar dacă o singură lucrare din fiecare categorie va fi premiată, selectăm și publicăm, pe canalele media ale noastre și ale partenerilor, tot ce ne atrage atenția.
Ascultați, vizionați, descărcați și reacționați la propunerile noastre.
Categoria 1 – Muzica locuită de dans
Categoria 2 – Dansul locuit de muzică